Istorie

Referitor la epoca in care a luat fiinta satul, sunt mai multe versiuni.

O variantă este aceea că pământul pe care este aşezată localitatea, împreună cu împrejurimile, ar fi fost dat drept recompensă pentru actele de vitejie împotriva turcilor unui căpitan al său de către Mihai Viteazul. De altfel, valea pe unde curge pârâul Cîlniştea poartă denumirea de “Călăreşti”, deoarece mai spre nord-vest Mihai Viteazul a avut o herghelie de cai şi tot pe valea acestui pârâu domnitorul muntean îşi instruia cavaleria.

După moartea ostaşului, a rămas soţia sa care se numea Flămînda, împreună cu cele cinci fete ale sale. Se spune că fosta denumire a localităţii până la ultima reorganizare teritoriale, “Flămînda”, de la numele acestei femei sa trage.

Flămînda a atras pentru fetele sale băieţi din Frăsinet. Aşa s-au întemeiat actualele neamuri Baroneşti, Ridichie, Pistol, Ivăneşti şi Răiteşti.

Cea mai verosimila afirmatie pare a fi cea spusa de batranul Vasile Cezar care ani de-a randul a detinut functia de notar al comunei. Din datele lasate de acesta se afirma cu exactitate ca satul a luat fiinta in anul 1812.

Bantuind ciuma lui Caragea oamenii erau nevoiti sa fuga dintr-un sat in altul deoarece aceasta boala multa vreme a facut ravagii. Doar trei familii au scapat si au venit de s-au asezat pe locul unde se gaseste actualmente satul Flamanda. Si-au facut bordeie si si-au adus si alte rude din satele vecine, marind satul. In anul 1816 satul a fost bantuit de o seceta puternica care a dus la distrugerea recoltei si infometarea locuitorilor. Din timpul acestei cumplite secete se spune ca satului i s-a dat numele de  Flamanda.

Toate cele trei familii care au venit din Frasinet precum si rudele lor s-au asezat pe partea stanga a paraului. Ei se ocupau cu pastoritul, agricultura, albinaritul si detineau pamant arabil in zona cuprinsa intre paraul Calaresti si satul Sirbeni.

Avand pamant, batranii afirma ca taranii din Flamanda au fost mosneni. De aici si numele Mosteanca pentru partea de sat din stanga paraului.

In partea de Sud a satului, tot pe valea paraului Calaresti, exista valea numita Vacarii, deoarece aici slujbasii turcilor strangeau vitele ce urmau sa fie trimise in Turcia. Locuitorii au fost oameni linistiti si se ocupau cu agricultura, cresterea animalelor si albinaritul. Cultivau grau, mei, orz, canepa si porumb. Faceau comert – vindeau cereale si vite la Giurgiu si Pitesti.

Scoala s-a infiintat in sat in anul 1867, fara a avea insa un locas propriu, iar procesul de invatamant se desfasura in conditii improprii.

Biserica are o vechime mai mare decât şcoala şi dispune de o construcţie masivă încă din anul 1864, după ce mai înainte fusese alta din lemn.